Ce este geofilosofia

Se știe că termenul filosofia, din punct de vedere etimologic, provine din cuvintele grecești phileo, „iubire” și sophia, „înțelepciune”. Așadar reprezintă iubirea de înțelepciune. Verbul phileo, pe lângă „a iubi”, are și sensul de „a aspira”: a aspira la înțelepciune.

Lui Pitagora (580-495 î.H.) i se atribuie introducerea termenului filosof din vremea când Leon, regele feacilor, l-a întrebat ce profesie are, iar Pitagora i-a răspuns că el nu era înțelept –sofos– ci, pur și simplu, un filosof –iubitor de înțelepciune, aspirant către ea.

Cu mult timp înainte de Pitagora, multe suflete au aspirat la înțelepciune, bărbați și femei care, plini de neliniști, au căutat să rezolve marile enigme ale creației: cine suntem cu adevărat? cu ce scop am venit pe lume? care este originea universului? de unde a apărut viața? există o inteligență dincolo de toate lucrurile create? am existat înainte de a ne naște? vom exista după moarte? este hazardul cel care aduce bucurii sau nenorociri în viața noastră sau există un destin dinainte prescris?…

După cum spunea Jung: „Rațiunea de una singură nu este de ajuns”, de aceea, așa cum multe sunt semințele pe care copacul le oferă și puține cele care reușesc să germineze și să dea roade, majoritatea celor care aspiră la înțelepciune au rămas pe drum, limitați de cunoașterea pe care o oferă raționamentul. Iar rațiunea înrobește omul în dogme, prejudecăți, concepte și teorii. Pe bună dreptate, Goethe a afirmat: „Orice teorie este gri și verde este doar pomul de aur al vieții.”

Doar câțiva, ajutați de o filosofie superioară, au reușit să se elibereze de vânturile schimbătoare ale intelectului, astfel încât, prin trăirea conștientă, să ajungă la înălțimile adevăratei Înțelepciuni. Printre ei: Confucius, Buddha, Isus, Solomon, Homer, Pitagora, Platon, Socrate, Hermes Trismegistus, Dante Alighieri etc.

Iată-ne, așadar, în fața a două tipuri de filosofie: una care astăzi este și mâine nu mai este, pentru că mintea, ceea ce astăzi consideră că este alb, mâine cataloghează ca fiind negru, și alta care întotdeauna a fost ceea ce este, imutabilă și eternă, căci nu se schimbă odată cu trecerea secolelor. Prima este subiectivă, limitată de capacitatea cognitivă a aspiranților la Sophia. Cea de-a doua, obiectivă și adevărată, se sprijină pe Conștiința trează și este capabilă să răspundă într-un mod serios și real la toate întrebările pe care omul și le poate pune.

Atrage foarte mult atenția faptul că atunci când examinăm profund toate miturile, credințele, legendele, simbolurile, cultele etc. marilor civilizații din trecut, putem întrevedea ceva mai mult decât simple coincidențe. Studiul amănunțit al acestora, fără prejudecăți, ne-a permis să descoperim o legătură puternică între ele, un numitor comun misterios care le unește. Fără teama de a ne înșela, putem afirma că cei mai eminenți înțelepți ai antichității au avut acces la acea philosophia perennis et universalis pe care mulți au căutat-o și puțini au găsit-o.

Această filosofie transcendentală, capabilă să ofere omului cheile trezirii intime pentru a înțelege astfel marile adevăruri ale vieții și ale morții, nu este exclusivă niciunui popor, niciunei credințe, niciunei culturi, deoarece de-a lungul secolelor a fost prezentă în cele patru puncte cardinale ale lumii. Aceasta este filosofia universală a Geei, zeiță care în mitologia greacă reprezintă Pământul și din al cărei nume derivă cuvântul Geo. Aceasta este pentru noi Geo-Filosofia –așa cum a fost botezată– filosofia universală a Pământului, pentru că este prezentă în toate colțurile lumii și nu este exclusivă niciuneia dintre ramurile sale –diferitele culturi.

Geofilosofia se opune filosofiei pur speculative, deoarece afirmă, așa cum am spus mai înainte, că există o putere superioară minții care se sprijină pe Conștiința ființei umane și care se poate trezi până la niște limite inimaginabile. În timp ce mintea raționează, Conștiința înțelege. În timp ce mintea speculează, Conștiința percepe.

Geofilosofia nu se identifică în vreun fel cu nicio ideologie religioasă, deoarece recunoaște în credințele și religiile întregii lumi căutarea sinceră a adevărului și a elementelor esențiale ale filosofiei eterne.

Geofilosofia afirmă că este absurd ca omul să caute înafară ceea ce poartă în interiorul său. Din acest motiv este în acord cu Jung care a afirmat: „Cel care privește înafară visează. Însă cel care privește în interiorul său se trezește.”

Geofilosofia nu pretinde să învețe pe nimeni ce să gândească, deoarece înțelege că orice dogmatism înrobește ființa umană. Dimpotrivă, încurajează liberul-arbitru și capacitatea înnăscută a omului de a reflecta și discerne.

Geofilosofia susține că nu există o cauză mai nobilă și mai dreaptă decât să găsești răspuns la întrebările: cine suntem? de unde venim? și încotro mergem? Să cunoști arcanele Creatorului este un drept, nicidecum o erezie, așa este și astfel a rămas scris: „Gloria lui Dumnezeu constă în a-și ascunde misterele și cea a omului în a le descoperi.” –Proverbe 25, 2.

Să ne permită amabilul cititor să închidem această secțiune, făcând să răsune cuvintele unui distins filosof:

„Înțelepciunea este puternică precum o stâncă milenară și arzătoare precum un foc mistuitor. Când omul o posedă devine imun la toate banalitățile și dobândește fermitate în fața schimbărilor neașteptate ale destinului uman.”

Posside sapientiam, quia auro melior est

«Este mai bine să ai înțelepciune decât să ai aur.»

Ce este geofilosofia

De asemenea știu