Mesaj de bun venit

Stimate prietene investigator, AGEAC îți urează bun venit în Gnyana hindusă, în Sophia greacă, în cunoașterea milenară pe care au posedat-o marile culturi ale trecutului. O cunoaștere revelatoare care i-a permis omului să cunoască rațiunea de a fi a propriei sale existențe.

Te afli acum în anticamera sanctuarului Înțelepciunii, în acel sanctuar în care au studiat și au practicat oameni de talia lui Confucius, Buddha, Isus, Solomon, Homer, Pitagora, Platon, Socrate, Hermes Trismegistus, Dante Alighieri etc. Drumul care se deschide înaintea ta este extrem de recompensator, dar trebuie să știi că nu îți va fi ușor, căci a aspira la înțelepciune este un lucru, dar a persevera întreaga viață în căutarea ei, până o vei găsi, este cu totul altceva.

Două sunt obstacolele majore pe care va trebui să le înfrunți:

1. Pe de o parte, imensul carusel de oportunități și senzații pe care viața ți le oferă –necesare sau nu– care în ansamblul lor acaparează de obicei tot timpul bărbaților și al femeilor.

2. Pe de altă parte, un imens galantar de învățături, multe dintre ele în legătură cu înseși principiile de bunătate, libertate, fericire…, dar care vor da naștere în interiorul tău la numeroase îndoieli, deoarece nu vei ști care dintre ele fac parte integrantă din adevăr.

Dar pentru a depăși aceste impedimente amintește-ți de asemenea două lucruri foarte importante:

1. A trăi pentru a trăi, fără a încerca să îți răspunzi la întrebările: cine sunt? de unde vin? încotro merg? care este scopul existenței mele? înseamnă, de fapt, să ai ochii închiși, fără a vrea să îi deschizi vreodată. Și cu mâna pe inimă răspunde-ți la întrebarea: poate exista ceva mai trist în viață decât să vrei să continui în întuneric?

2. Doar o cunoaștere practică și eficientă care permite studentului să verifice prin el însuși preceptele și enunțurile sale ne poate scoate din labirintul confuz al teoriilor. Acea învățătură care nu își găsește aplicare practică în viață nu este altceva decât o simplă acrobație a gândirii care nu conduce la nimic.

Însă dacă tu, apreciate cititor, ai ajuns până aici, deoarece Înțelepciunea este plăcută sufletului tău și crezi că în viață există ceva mai mult decât să te naști, să crești, să îmbătrânești și să mori, atunci te invităm să ridici scutul credinței tale și să înaintezi cu pas hotărât, fie că este în direcția vântului sau împotriva tuturor vânturilor… Totuși să-ți amintești întotdeauna: „Nu îndrăznim, nu pentru că lucrurile sunt dificile, ci pentru că nu îndrăznim, lucrurile sunt dificile.” – Seneca.

Ignoranti, quem portum petat, nullus suus ventus est.

«Niciun vânt nu este favorabil pentru cel care nu știe spre ce port se îndreaptă.»

Cine suntem

Asociația Geofilosofică de Studii Antropologice și Culturale este o instituție umanistică, filosofică și antropologică a cărei rațiune de a fi este aceea de a investiga valorile culturale încorporate în tradițiile, folclorul, mitologia, filosofia, arta, obiceiurile și credințele tuturor popoarelor din antichitate, cu scopul de a extrage din ele principiile și valorile care îi permit omului modern să trăiască într-un mod mai conștient și mai inteligent.

Instituția noastră a fost înființată în Spania în anul 1989 și astăzi este o instituție internațională prezentă în peste 48 de țări de pe cele cinci continente, formată din persoane cu o paletă largă de activități profesionale, interesate în ansamblul lor să cerceteze și să aducă în actualitate marile învățături universale ale trecutului.

Instituția noastră nu urmărește scopuri lucrative, astfel încât toate persoanele, indiferent de nivelul lor social sau economic, să poată beneficia de cursurile și cercetările sale.

Deși în asociațiile noastre se studiază, între multe alte aspecte ale culturii umane, diferitele religii care au existat în lume, instituția noastră nu este o religie. Asociația noastră respectă credințele individuale ale afiliaților săi, la cursurile sale apelând persoane care împărtășesc diferite crezuri și filosofii.

Activitățile noastre

Instituția noastră, pentru a duce la îndeplinire într-un mod adecvat obiectivele și scopurile sale, desfășoară în mod periodic diverse activități, printre care se numără următoarele:

1. Editarea unor opere care înglobează toate temele inerente dezvoltării integrale a ființei umane și cunoașterii universale;

2. Celebrarea unor acorduri și interschimburi de prietenie și asistență mutuală cu organisme culturale naționale și internaționale;

3. Realizarea, pe baza investigațiilor sale antropologice, filosofice și mistice, de practici și exerciții care contribuie la cristalizarea, în interiorul omului, a unei înțelegeri profund obiective asupra Naturii și a Cosmosului, așa cum au predat disciplinele antice ale marilor culturi ale trecutului;

4. Celebrarea periodică a unor conferințe, congrese, întâlniri, reuniuni și schimburi de experiență, la nivel național și internațional;

5. Investigarea și studiul diferitelor curente ale gândirii filosofice, mistice, științifice și artistice ale marilor personalități din toate locurile și timpurile;

6. Realizarea de cursuri și seminarii pentru difuzarea cunoștințelor citate anterior.

Cum bazele instituției noastre se fundamentează pe respectul față de liberul-arbitru al persoanelor, toate activitățile pe care le realizează membrii asociațiilor noastre sunt întotdeauna cu caracter voluntar.

Instituția noastră, ca asociație culturală prezentă în numeroase țări, a desfășurat, de la înființarea sa, mai multe evenimente internaționale, și anume:

• Congresul Internațional celebrat în orașul Viena (Austria), în 1990
• Congresul Internațional celebrat în orașul New York (SUA), în 1992
• Congresul Internațional celebrat în orașul Quebec (Canada), în 2000
• Congresul Internațional celebrat în orașul Brașov (România), în anul 2004
• Congresul Internațional celebrat în orașul Agra (India), în 2008
• Congresul Internațional celebrat în orașul Foz do Iguaçu (Brazilia), în 2012
• Congresul Internațional celebrat în orașul Atibaia, Sao Paulo (Brazilia), în 2019

Ce este geofilosofia

Se știe că termenul filosofia, din punct de vedere etimologic, provine din cuvintele grecești phileo, „iubire” și sophia, „înțelepciune”. Așadar reprezintă iubirea de înțelepciune. Verbul phileo, pe lângă „a iubi”, are și sensul de „a aspira”: a aspira la înțelepciune.

Lui Pitagora (580-495 î.H.) i se atribuie introducerea termenului filosof din vremea când Leon, regele feacilor, l-a întrebat ce profesie are, iar Pitagora i-a răspuns că el nu era înțelept –sofos– ci, pur și simplu, un filosof –iubitor de înțelepciune, aspirant către ea.

Cu mult timp înainte de Pitagora, multe suflete au aspirat la înțelepciune, bărbați și femei care, plini de neliniști, au căutat să rezolve marile enigme ale creației: cine suntem cu adevărat? cu ce scop am venit pe lume? care este originea universului? de unde a apărut viața? există o inteligență dincolo de toate lucrurile create? am existat înainte de a ne naște? vom exista după moarte? este hazardul cel care aduce bucurii sau nenorociri în viața noastră sau există un destin dinainte prescris?…

După cum spunea Jung: „Rațiunea de una singură nu este de ajuns”, de aceea, așa cum multe sunt semințele pe care copacul le oferă și puține cele care reușesc să germineze și să dea roade, majoritatea celor care aspiră la înțelepciune au rămas pe drum, limitați de cunoașterea pe care o oferă raționamentul. Iar rațiunea înrobește omul în dogme, prejudecăți, concepte și teorii. Pe bună dreptate, Goethe a afirmat: „Orice teorie este gri și verde este doar pomul de aur al vieții.”

Doar câțiva, ajutați de o filosofie superioară, au reușit să se elibereze de vânturile schimbătoare ale intelectului, astfel încât, prin trăirea conștientă, să ajungă la înălțimile adevăratei Înțelepciuni. Printre ei: Confucius, Buddha, Isus, Solomon, Homer, Pitagora, Platon, Socrate, Hermes Trismegistus, Dante Alighieri etc.

Iată-ne, așadar, în fața a două tipuri de filosofie: una care astăzi este și mâine nu mai este, pentru că mintea, ceea ce astăzi consideră că este alb, mâine cataloghează ca fiind negru, și alta care întotdeauna a fost ceea ce este, imutabilă și eternă, căci nu se schimbă odată cu trecerea secolelor. Prima este subiectivă, limitată de capacitatea cognitivă a aspiranților la Sophia. Cea de-a doua, obiectivă și adevărată, se sprijină pe Conștiința trează și este capabilă să răspundă într-un mod serios și real la toate întrebările pe care omul și le poate pune.

Atrage foarte mult atenția faptul că atunci când examinăm profund toate miturile, credințele, legendele, simbolurile, cultele etc. marilor civilizații din trecut, putem întrevedea ceva mai mult decât simple coincidențe. Studiul amănunțit al acestora, fără prejudecăți, ne-a permis să descoperim o legătură puternică între ele, un numitor comun misterios care le unește. Fără teama de a ne înșela, putem afirma că cei mai eminenți înțelepți ai antichității au avut acces la acea philosophia perennis et universalis pe care mulți au căutat-o și puțini au găsit-o.

Această filosofie transcendentală, capabilă să ofere omului cheile trezirii intime pentru a înțelege astfel marile adevăruri ale vieții și ale morții, nu este exclusivă niciunui popor, niciunei credințe, niciunei culturi, deoarece de-a lungul secolelor a fost prezentă în cele patru puncte cardinale ale lumii. Aceasta este filosofia universală a Geei, zeiță care în mitologia greacă reprezintă Pământul și din al cărei nume derivă cuvântul Geo. Aceasta este pentru noi Geo-Filosofia –așa cum a fost botezată– filosofia universală a Pământului, pentru că este prezentă în toate colțurile lumii și nu este exclusivă niciuneia dintre ramurile sale –diferitele culturi.

Geofilosofia se opune filosofiei pur speculative, deoarece afirmă, așa cum am spus mai înainte, că există o putere superioară minții care se sprijină pe Conștiința ființei umane și care se poate trezi până la niște limite inimaginabile. În timp ce mintea raționează, Conștiința înțelege. În timp ce mintea speculează, Conștiința percepe.

Geofilosofia nu se identifică în vreun fel cu nicio ideologie religioasă, deoarece recunoaște în credințele și religiile întregii lumi căutarea sinceră a adevărului și a elementelor esențiale ale filosofiei eterne.

Geofilosofia afirmă că este absurd ca omul să caute înafară ceea ce poartă în interiorul său. Din acest motiv este în acord cu Jung care a afirmat: „Cel care privește înafară visează. Însă cel care privește în interiorul său se trezește.”

Geofilosofia nu pretinde să învețe pe nimeni ce să gândească, deoarece înțelege că orice dogmatism înrobește ființa umană. Dimpotrivă, încurajează liberul-arbitru și capacitatea înnăscută a omului de a reflecta și discerne.

Geofilosofia susține că nu există o cauză mai nobilă și mai dreaptă decât să găsești răspuns la întrebările: cine suntem? de unde venim? și încotro mergem? Să cunoști arcanele Creatorului este un drept, nicidecum o erezie, așa este și astfel a rămas scris: „Gloria lui Dumnezeu constă în a-și ascunde misterele și cea a omului în a le descoperi.” –Proverbe 25, 2.

Să ne permită amabilul cititor să închidem această secțiune, făcând să răsune cuvintele unui distins filosof:

„Înțelepciunea este puternică precum o stâncă milenară și arzătoare precum un foc mistuitor. Când omul o posedă devine imun la toate banalitățile și dobândește fermitate în fața schimbărilor neașteptate ale destinului uman.”

Posside sapientiam, quia auro melior est

«Este mai bine să ai înțelepciune decât să ai aur.»

Cunoaște-te pe tine însuți

Te avertizez, oricine ai fi! Oh, tu, care dorești să cercetezi arcanele naturii, că dacă nu întâlnești chiar în interiorul tău ceea ce cauți, nici înafară nu le vei putea descoperi! Dacă tu ignori miracolele aflate în propria ta casă, cum pretinzi să găsești alte miracole? În tine se găsește ascunsă comoara comorilor Cunoaște-te pe tine însuți și vei cunoaște Universul și Zeii!

(Inscripție de pe frontispiciul Templului lui Apollo de pe Muntele Parnassus, Grecia, 2.500 î.H.)

Desigur, dacă nu găsim în noi înșine ceea ce căutăm, niciodată nu vom găsi înafară. Socrate a afirmat pe bună dreptate: „Numai cunoașterea care vine din interior constituie adevărata cunoaștere.”

În această epocă, în care totul ne invită să ne exteriorizăm, să ne bucurăm de senzațiile pe care ni le oferă viața, pentru a aduce un omagiu noului Domn al lumii –hedonismul…, am uitat de cel mai important lucru: noi înșine.

Râdem și plângem, cutezăm și ne înfricoșăm, iubim și urâm… și toate fără a percepe resortul secret care ne conduce către acestea. Credem că ne cunoaștem, însă ce știm cu adevărat despre noi? Numele nostru ne-a fost dat de alții. Corpul nostru ne-a fost împrumutat. Cunoștințele noastre le-am dobândit. Și atunci, cine suntem?

Oare există ceva mai trist în viață decât să parcurgem calea de la leagăn până la mormânt continuând să ignorăm ceea ce suntem și pentru ce am venit pe lume? Tragică este existența aceluia care moare fără să fi cunoscut motivul vieții sale!…

Toată lumea crede că se cunoaște pe sine, dar nici pe departe nu bănuim că nu suntem „unul”, ci „mulți”. În realitate, autoasumata individualitate se transformă în multiplicitate. Suntem asemenea unei corăbii încărcată cu persoane, în care fiecare dintre pasageri vrea să preia cârma pentru a naviga vasul oriunde poftește.

Eul care jură iubire veșnică unei femei este înlocuit de un alt Eu care o părăsește în fața altarului pentru a fugi cu alta. Eul care jură loialitate pentru țara sa este înlocuit de un altul care vinde celui mai bogat ofertant secretele de stat. Eul care promite mulțimilor o guvernare transparentă este înlocuit de un altul care manevrează bani murdari. Eul care astăzi se închină lui Dumnezeu este înlocuit la scurt timp de către altul complet sceptic.

A nega „doctrina celor mulți” ar însemna o greșeală naivă, pentru că în niciun fel nu este posibil să negăm contradicțiile intime pe care fiecare dintre noi le are.

Dacă ne-am putea vedea în totalitate într-o oglindă, de sus până jos, așa cum suntem de fapt, am descoperi pe cont propriu „doctrina celor mulți”.

Dacă am avea o adevărată individualitate, dacă am poseda o unitate în locul unei multiplicități, am avea, de asemenea, continuitate de scopuri, conștiință trezită, constanță, voință…

Trebuie să ne cunoaștem pe noi înșine, pentru a elimina ceea ce este în plus și pentru a dobândi ceea ce ne lipsește, dacă vrem cu adevărat să părăsim lumea iluzorie și trivială în care trăim și apoi să ne scufundăm în marele ocean al vieții, care constituie Realul, dincolo de corp, de emoții și de minte.

„Umila cunoaștere de tine însuți este o cale mai sigură spre Dumnezeu decât calea științei”, sublinia Thomas de Kempis. „Unii se plâng de prostia lor, aceștia deja nu mai sunt proști, mult mai prost este cel care, fără să se cunoască pe sine însuși, spune că este inteligent” afirma însuși Buddha.

Ajungând în acest punct, amabilul cititor se va întreba cu siguranță: cum pot duce la îndeplinire această transformare lăuntrică? Cum pot ajunge la trezirea conștiinței?… Să-l lăsăm pe însuși C. G. Jung să facă puțină lumină în această chestiune interesantă:

Pentru a se produce această transformare, este esențială circumambulatio, mai bine spus, concentrarea exclusivă în centru, în locul transformării creatoare. Pe parcursul acestui proces suntem „mușcați” de animale, adică, noi trebuie să ne expunem la impulsurile animalice ale inconștientului, fără să ne identificăm cu ele și fără „să fugim de ele”, pentru că dacă fugim de inconștient obiectivul procedeului va fi iluzoriu. Noi trebuie să continuăm, adică, procesul început în acest caz prin autoobservare, trebuie să fie trăit în mijlocul tuturor vicisitudinilor sale și anexat la conștient prin intermediul unei înțelegeri superioare. (Psihologie și alchimie)

Acele animale care mușcă sunt fără îndoială animalele dorinței pe care le purtăm în interiorul nostru, „agregatele psihologice”, după cum sunt denumite în Orient, „Eurile” psihologiei experimentale, defectele sau slăbiciunile din diferitele crezuri. Ele își înfig dinții ascuțiți în însăși carnea noastră pentru a ne vlăgui de energiile noastre mentale, emoționale sau volitive. Așa cum spunea Jung, nu fugind de acele bestii interne ne vom transforma. Ci exact invers, ceea ce trebuie să facem este să le observăm, așa cum un polițist observă un hoț care dă târcoale unei case, așteptând ca cel din urmă să comită infracțiunea pentru a-l putea prinde in fraganti.

De bază este AUTOOBSERVAREA. Cine nu se observă nu se cunoaște, și cine nu se cunoaște nu se poate schimba.

Pe măsură ce noi practicăm autoobservarea interioară, începem să descoperim prin noi înșine, multe persoane, multe „Euri” care locuiesc în interiorul propriei noastre personalități.

Simțul autoobservării intime este atrofiat în fiecare ființă umană, dar exersându-l, autoobservându-ne moment de moment, respectivul simț se va dezvolta într-o formă progresivă.

Pe măsură ce simțul autoobservării își continuă dezvoltarea prin intermediul utilizării continue, vom deveni tot mai capabili să percepem în mod direct acele Euri despre care niciodată nu am avut vreo informație legată de existența lor.

Ne-am format concepții greșite despre noi înșine… Multe lucruri pe care noi credem că nu le avem, le avem și multe pe care credem că le avem, nu le avem. Presupunem că avem unele calități pe care, în realitate, nu le posedăm, și multe virtuți pe care le deținem cu adevărat le ignorăm.

Suntem tristele personaje pe care le descrie Platon în Mitul Peșterii, indivizi prinși în lanțuri care consideră drept reale umbrele pe care le proiectează obiectele care defilează între ei și un foc strălucitor. Ceea ce credem că ar fi real este o simplă iluzie.

Trebuie să rupem lanțurile Eului pentru a putea trezi conștiința și pentru a atinge marile realități ale vieții și ale morții.

Multe texte sacre ne vorbesc despre necesitatea trezirii, dar niciunul dintre ele nu explică în mod clar cum o putem realiza.

Fără îndoială, primul pas pentru a scoate conștiința din somnul ei este acela al autoobservării profunde. Doar așa putem cunoaște tranzacțiile, interesele, plăcerile, simpatiile etc. fiecărui Eu și, deopotrivă, consecințele pe care le provoacă în noi și în ceilalți. Dar cu siguranță autoobservarea nu este totul. Calea care trebuie să ne conducă la Iluminare ne cere într-un mod imperios ÎNȚELEGEREA și ELIMINAREA a ceea ce am observat. Dar acest lucru, iubite cititor, este o temă care trebuie să fie abordată într-un alt cadru, cum ar fi cel oferit de cursurile noastre…

Pentru a finaliza, să ne permită răbdătorul cititor să încheiem acest prim capitol al științei TREZIRII, amintindu-ne o maximă rostită de Sf. Augustin:

NOLI FORAS IRE, IN TEIPSUM REDDI; IN INTERIORE HOMINE HABITAT VERITAS

«Nu ieși înafară, intră în tine însuți: în omul interior locuiește adevărul!»

Importanța antropologiei

Termenul antropologie provine din rădăcinile grecești anthropos „om” și logos „tratat”. Astfel se configurează numele acestei minunate științe prin următorii termeni: tratat despre om.

Antropologia psihanalitică este o știință esențială atunci când vine vorba să descifrăm, împreună cu filosofia, întrebări precum: cine suntem? de ce existăm? de unde venim? care este sensul vieții? unde mergem atunci când vine momentul morții? etc., etc., etc.

Asociația noastră este așadar o veritabilă instituție antropologică și, în același timp, o adevărată iubitoare de filosofie, cu toate manifestările sale în dezvoltarea gândirii umaniste de-a lungul secolelor.

Homo nosce te ipsum, au declarat grecii pe frontispiciul Templului din Delphi, făcând aluzie la necesitatea de a dezvălui misterul vieții și al morții, ca scop final al adevăratei filosofii.

Aceasta este finalitatea studiilor noastre și, din acest motiv, ne sprijinim pe antropologie și pe filosofia universală. Pe instituția noastră o interesează să-i conducă pe membrii săi până la desăvârșirea morală, etică, animică, psihică și socială. Această desăvârșire permite ființei umane să se valoreze dintr-un punct de vedere superior și, prin urmare, să valoreze de asemenea mediul său, semenii săi și viața însăși în toate manifestările sale.

Cei care insistă să facă din antropologie un aliat al materialismului dialectic merită respectul nostru, deși din punct de vedere instituțional noi nu împărtășim criteriile lor. Alături de iubitorii umanismului și noi considerăm că antropologia nu poate fi supusă unei interpretări pur intelectuale cu privire la moștenirea pe care ne-au lăsat-o strămoșii noștri.

Din acest motiv, recităm împreună cu Dr. Samael Aun Weor:

Codexurile mexicane, papirusurile egiptene, cărămizile asiriene, manuscrisele de la Marea Moartă, pergamentele ciudate precum și templele antice, monoliții sacri, hieroglifele vechi, piramidele, mormintele milenare etc. oferă în profunzimea lor o semnificație metafizică și care scapă cu siguranță interpretării literale și care nu a avut niciodată o valoare explicativă de natură exclusiv intelectuală.

Instituția noastră se declară restauratoare a adevărurilor remarcabile care au constituit, de-a lungul timpului, bagajul cultural care face din societatea umană un întreg transcendental și transcendent care justifică existența acesteia.

În cele din urmă declarăm, apreciate cititor:

„Singurul cult perfect care i se poate aduce lui Dumnezeu este cultul Adevărului. Acel regat al lui Dumnezeu, a cărui venire o cer zilnic în mod mecanic milioane de limbi mânjite de minciuni, nu este altul decât regatul Adevărului.”

‒ Unamuno

Pilonii studiilor noastre

Cunoscând faptul că, de-a lungul istoriei, ființele umane au transmis cunoașterea nu doar cu pana ci și cu pensula, așa cum au făcut-o marii pictori, sculptând piatra ori apelând la formulele științifice ale fizicii sau matematicii, studiile noastre se fundamentează pe ceea ce noi numim cei patru mari piloni ai cunoașterii: Filosofia, Arta, Religia și Știința.

Pentru a extrage ceea ce este mai bun din cunoașterea filosofică, îi studiem pe marii gânditori ai umanității precum Confucius, Epicur, Heraclit din Efes, Carl Gustav Jung, Immanuel Kant, Lao-Zi, Platon, Seneca, Socrate și mulți alții.

În artă se ascund multe mesaje care, dacă sunt bine înțelese, ajută ființa umană să se dezvolte la nivel psihologic și spiritual. Gioconda lui Da Vinci, sculpturile lui Michelangelo, tratatele alchimice ale Evului Mediu, piramidele ce se găsesc în întreaga lume, catedralele gotice, muzica lui Beethoven, Mozart, Liszt, Richard Wagner, operele literaturii universale: Iliada lui Homer, Divina Comedie a lui Dante sunt doar câteva dintre marile opere de artă din istoria omenirii pe care le studiem, le analizăm și încercăm să le dezvăluim.

Prin religiile de pretutindeni, de-a lungul istoriei, marii ghizi spirituali precum Isus Cristos, Krishna, Buddha Siddhartha Gautama, Thomas de Kempis… au încercat să transmită același mesaj adepților lor, prin urmare, este foarte înțelept să facem analize comparative ale marilor religii din întreaga lume. Creștinismul, Taoismul, Budismul etc. conțin mesaje și sfaturi care, chiar și în această epocă modernă, încă merită să fie studiate și analizate.

Pentru a înțelege mai bine lumea în care trăim este esențial să studiem câteva ramuri ale științei pe care le considerăm foarte utile și interesante: Teoria Relativității, Matematica maya, noțiuni de Astrologie etc.

Declarație de principii

1. AGEAC, cunoscând faptul că libertatea umană se bazează pe pilonii cunoașterii, va căuta mereu să se hrănească din bogăția înțelepciunii umane, exprimată în diferite epoci și pe diferitele latitudini, înțelegând în plus că adevărul nu aparține exclusiv niciunui popor, niciunei religii și niciunei culturi, ci este prezentă în toate acestea.

2. Instituția noastră ( AGEAC ) nu va tolera fanatisme doctrinare de niciun fel, și nici nu va susține, în manifestările sale, cultul personalității.

3. AGEAC va insufla ca principală virtute liberul-arbitru al persoanelor, proclamându-se împotriva dogmatismului care subjugă ființa umană.

4. Asociația se declară complet apolitică, prin urmare, AGEAC nu va amesteca niciodată învățăturile sale și nici nu va participa la nicio tendință cu caracter politic.

5. Asociația nu se identifică în vreun fel cu nicio ideologie religioasă concretă, ci mai presus de toate va încuraja studiul tuturor credințelor și al religiilor din întreaga lume, pentru că recunoaște în toate acestea căutarea sinceră a adevărului.

6. AGEAC este și va fi întotdeauna o instituție filantropică, se va susține în principal cu ajutorul contribuțiilor voluntare venite din partea membrilor săi și niciodată nu va exista printre obiectivele sale profitul sau achiziționarea de bunuri.

7. Instituția noastră respectă și va respecta întotdeauna gândirea liberă a omului. Din acest motiv toate principiile doctrinare ale AGEAC vor putea fi, într-o manieră liberă, acceptate sau respinse de toți membrii săi.

8. AGEAC, fiind o Asociație umanistă, nu va căuta sub nicio formă să realizeze vreo activitate prozelitistă, deoarece iubirea pentru adevăr trebuie să se nască de la sine în inima persoanelor și nu prin procedee de constrângere.

De asemenea știu

Revista digitală a AGEAC

Radio AGEAC

Fondatorul AGEAC

Publicaciones de AGEAC